ὀδμή
ὀδμή, ἣς (ἢ) odeur [R. Ὀδ, sentir; v. ὄζω].
Anatole Bailly, Abrégé du dictionnaire grec-français (Hachette, 1919), page 613 du fac-similé
ὀδμή, ἣς (ἢ) odeur [R. Ὀδ, sentir; v. ὄζω].
Anatole Bailly, Abrégé du dictionnaire grec-français (Hachette, 1919), page 613 du fac-similé