διαλυτικός
διαλυτικός, ἡ, όν, propre ἃ dissoudre, én.
Anatole Bailly, Abrégé du dictionnaire grec-français (Hachette, 1919), page 214 du fac-similé
διαλυτικός, ἡ, όν, propre ἃ dissoudre, én.
Anatole Bailly, Abrégé du dictionnaire grec-français (Hachette, 1919), page 214 du fac-similé