πεινήμεναι
πεινήμεναι, inf. prés. ac. épq. de πεινάω.
Anatole Bailly, Abrégé du dictionnaire grec-français (Hachette, 1919), page 687 du fac-similé
πεινήμεναι, inf. prés. ac. épq. de πεινάω.
Anatole Bailly, Abrégé du dictionnaire grec-français (Hachette, 1919), page 687 du fac-similé